Traseu montan: Busteni – Zamora – Varful Baiutu – Varful Dutca – Varful Sorica – Azuga

Dupa ce am parcurs mare parte dintre traseele din Parcul Natural Bucegi, am zis sa ne aventuram si in zona mai salbatica, mai “underground” a drumetiilor. Astfel, am lasat traseele bine-cunoscute in stanga noastra si ne-am oprit in Busteni, la Castelul Cantacuzino, si am pornit catre Varful Baiutu.

Cateva detalii tehnice:

  • Punct de plecare: Busteni – Castelul Cantacuzino
  • Marcaje: cruce rosie pana la Varful Sorica, triunghi albastru pana in Azuga
  • Stare marcaj: buna
  • Distanta totala: 23 km
  • Durata totala: 6:30 ore
  • Diferenta de altitudine: 800 de metri urcare, 800 de metri coborare
  • Echipament musai: bocanci waterproof, pantaloni de fas (ski), straturi foi de ceapa, bat in caz de coborare rapida.

Povestea traseului

Daca pe Jepii Mici nu putem inca urca, ne mai permitem plimbari de relaxare. Si cum partea de Zamora ne era total necunoscuta, am zis ca ne permitem luxul de a o explora. Chiar daca, de obicei, concluziile se trag la sfarsit, inca de la inceput putem spune ca a fost unul dintre cele mai frumoase trasee. Si poate ca suntem noi mai sentimentali si atasati de munte, dar chiar a fost foarte simpatica drumetia. In urma traseului, putem spune ca pana acum am fost in zona de Bamboo a muntilor, iar acum am cunoscut si partea underground. De ce zicem asta? Pentru ca majoritatea oamenilor ajung in Parcul Bucegi pentru ca este mai bine amenajata, marcata si foarte putin atinsa de fierastrau. In plus, ti se pare ca povestile cu taiatul copacilor, sunt doar asta, simple povesti. In zona mai underground cum e cea din Zamora, vei ajunge la concluzia ca “John Snow, you know nothing”. Copacii sunt taiati, salbaticiunea si oamenii super-tari pe care ii cunosti pe drum, te fac sa crezi ca abia acum te-ai apucat de trasee. Dar despre asta, mai jos.

Am inceput traseul la ora 9:45 de la Castelul Cantacuzino si am urmat crucea rosie. Zona pustie, cu tot felul de urme prin zapada usor topita. Pentru prima ora a parut o plimbare prin parc, cu diferenta de altitudine foarte mica. Ne intalnim cu primul grup, deloc grabit.

IMG_20170204_102515 IMG_20170204_113018

Ne continuam traseul hotarati, asemanand toata urcarea cu Jepii Mari, amintind de senzatia de urcare pe serpentine line. Dupa inca o ora ajungem la o cabana parasita, dar cu un loc de popas si un grup prietenos. Aici l-am cunoscut pe un domn care mergea pe munte de 50 de ani si care ne-a povestit despre ursi, stane si cum se mentine in forma urcand pe munte.

IMG_20170204_120958 IMG_20170204_113630 IMG_20170204_114357 IMG_20170204_114401 IMG_20170204_114409 IMG_20170204_114423

Ne continuam urcarea pana la Varful Baiutu, cel mai inalt punct din traseul nostru, de unde ni se dezvaluie privelistea catre colosul muntilor Bucegi. Abia acum am simtit ca am urcat putin. Nu se compara cu Jepii Mici, dar e o provocare noua.

IMG_20170204_134803 IMG_20170204_122501 IMG_20170204_122504 IMG_20170204_130227 IMG_20170204_130230 IMG_20170204_130232 IMG_20170204_132611 IMG_20170204_132626 IMG_20170204_132633

In varf, ne-am intalnit cu un domn de 73 de ani care a fost prima data pe munte la 14 ani, pe Varful Omu si de atunci s-a indragostit de munte. Atat de tare incat merge, impreuna cu sotia, 2-3 week-end-uri pe luna sa descopere noi trasee. Chapeau!

Noi ne continuam traseul spre Stana Sorica, mai mult coborand pe zone lipsite de zapada.

IMG_20170204_134807 IMG_20170204_134810 IMG_20170204_134816

IMG_20170204_141547

Ajungem si la stana si partia Sorica, de unde incepe zona de agitatie. Cautam marcajul de triunghi albastru pentru a continua traseul catre Azuga. Gasim primul punct, dar urmandu-l am constatat ca ne ducea pe o scurtatura catre Azuga prin Valea Seaca si nu pe Culmea Sorica asa cum ne indica aplicatia Muntii Nostri. Astfel ca, sfatul nostru este ca in momentul in care veti cobori de pe partie sa urmati cararea spre varful de 1504 metri si nu mergeti drept inainte catre Valea Seaca. Acest traseu este mai dificil de practicat iarna, fiind zapada destul de mare. Regasind traseul, am pornit prin padure, in zgomot de bas venit de pe partie, catre Azuga. Traseul prin padure este foarte bine marcat si relativ usor de parcurs cand zapada nu este foarte moale.

IMG_20170204_143953 IMG_20170204_143956 IMG_20170204_145510 IMG_20170204_153643

Dupa 6 ore am ajuns in Azuga pe DN1. Nu am observat, ce-i drept, pana acum niciodata marcajul din DN1 catre Varful Sorica.

Concluzia noastra dupa aceasta noua experienta: ne-a placut tare traseul. Adevarul este ca a fost mai mult ca o plimbare prin parc, fara prea multe solicitari, dar a fost un drum lung. Asta pentru ca a fost o noua experienta, mai salbatica decat pana acum, cu oameni interesanti de la care am invatat mai mult decat cum sa ne aparam de urs, ci adevarate lectii de viata. De asemenea, ne-am dat seama ca au trecut 4 luni de cand am inotat prin prima zapada de pe sezonul asta.

Tagged , , , , , , , , , ,