Traseu montan Balea Lac – Varful Vistea Mare – Varful Moldoveanu

Dupa ce am citit atat de multe despre celebrul Varf Moldoveanu in calitatea sa de cel mai inalt punct al Romaniei, am zis ca, in calitate de persoane pasionate de trasee montane, trebuie sa vedem la cat de multe provocari ne poate supune aceasta intalnire. Astfel, am pornit duminica dimineata din Bucuresti, la ora 6, am parcurs 237 de km pana la Lacul Balea, cu un cost de combustibil de 180 de lei (dus-intors pentru un autoturism care consuma 7.5 l benzina/ 100 km).

Cateva cuvinte despre traseu:

Durata totala: 12 ore

Distanta totala: 30 km

Diferenta de altitudine: 1950 metri

2 varfuri atinse: Varful Vistea Mare (2527 m) si Varful Moldoveanu (2544 m)

Lucruri utile: minimum 2 litri de apa, crema cu protectie solara, incaltaminte adaptata traseelor, un hanorac

Povestea traseului

Orice persoana pasionata de trasee montane trebuie sa ajunga macar o data pe Varful Moldoveanu. Noi ne-am decis intr-o duminica dimineata sa infruntam duritatea muntelui si am pornit catre unul dintre cele mai solicitante trasee pe care le-am abordat pana acum. La ora 9:30, la Balea Lac erau 6 grade si ceata. Internetul ne incuraja cu soare incepand cu ora 11, asa ca am pornit pe traseul marcat cu triunghi albastru. Dupa jumatate de ora am ajuns pe primul varf care ne oferea o panorama foarte frumoasa deasupra Lacului Balea.

1 2 3 4

Incepeam sa credem ca prognoza de la ora 11 se va adeveri; asta pana cand am continuat traseul si am dat peste zone cu vant puternic. Am continuat cu incapatanare, sperand ca la un moment dat va iesi si soarele pe care cumva il vedeam cum stralucea peste celelalte varfuri. Dupa prima urcare de la Balea Lac am continuat traseul cu marcajul dunga rosie care urma sa ne insoteasca pana pe Vistea Mare.

5 7 8 9

Au fost portiuni de vant rece si puternic pe care nu ne asteptam sa le intalnim la mijlocul lunii iulie, echipamentul nostru avand unele deficiente in acest sens. La un anumit punct am inceput sa ne intalnim cu persoane care au decis sa abandoneze traseul pentru ca vantul ii impiedica sa continue. Noi ne-am continuat urcarea pe dunga rosie pana cand am ajuns intr-o zona in care inca mai era ceata la ora 14, dar vantul nu mai era la fel de puternic. Un alt element intalnit au fost lanturile fara de care anumite portiuni nu puteau fi parcurse fiind placi de piatra cu o inclinare la 90 de grade. Am mai gasit si zone cu zapada pe care le-am depasit cu usurinta si cu incapatanare am reusit sa ajungem pe Varful Vistea Mare dupa 6 ore de activitate intensa si sustinuta. Pe ultima suta de metri am mers putin si pe creasta si cu siguranta ne-am bucurat ca vantul puternic a ramas in urma noastra. Ceea ce am observat de-a lungul intregului traseu este ca, desi este plin de marcaje banda rosie, nu exista niciunul care sa iti indice ca acela este drumul catre Varful Moldoveanu. De asemenea, nici Varful Vistea Mare nu este marcat decat prin cateva steaguri, dar nicio placuta.

10 11 12 13

Pentru ca nu cumva sa ne pierdem din antrenament, dar fiind cumva si contracronometru vrand sa terminam intr-o singura zi tot traseul, am continuat catre intalnirea noastra cu semetul Moldoveanu urmand marcajul bulina rosie dupa ce am parasit Vistea Mare. Dupa aproximativ 30 de minute de mers pe creasta in special am ajuns, fiind intampinati de o turma de oi. Din pacate, ceata nu ne-a ajutat sa admiram privelistea, dar simplitatea locului ne-a cucerit. Asta alaturi de faptul ca drumul de intoarcere ne va fi putin mai usor dupa ce am reusit sa atingem cel mai inalt varf din Romania. Ce ar mai putea urma?

14 15

Ne-am odihnit putin, am facut cateva poze, am scris in cartea de oaspeti a lui Moldoveanu pe care o veti gasi pusa la loc protejat intr-o cutie langa varf.

Cum am inceput coborarea, ceata a inceput sa se risipeasca din ce in ce mai mult, soarele stralucea si am reusit sa admiram cele doua varfuri in toata splendoarea lor.

181617

Drumul de intoarcere a fost destul de solicitant, intregul traseu fiind lung, dar privelistea ne-a dat curaj sa inaintam. Vantul parasise definitiv crestele si ne lasa loc noua sa le stapanim. Vazand cum ziua scade la orizont, am incercat sa grabim pasul si sa escaladam cu multa incapatanare ultima reduta inainte de coborarea catre Lacul Balea. Stalpul pe care il vedeam in zare a inceput sa fie colorat in cele mai frumoase nuante – cele a unui apus de soare dupa creste. Un peisaj superb care a facut tot efortul sa para unul meritat.

Hisilicon Balong
20 21

In concluzie: vom reveni pe Moldoveanu doar pentru ca e suficient de solicitant cat sa ne motiveze sa vrem sa fim mai buni si pentru ca nu a reusit sa ne incante cu peisajele de la 2544 de metri. Ne va invata mereu cate o lectie si toate piedicile pe care ni le-a pus pana in varf ne-au facut sa credem ca nu trebuie sa ne oprim niciodata. Muntele te supune la incercari doar pentru a te face mai puternic, mai increzator ca urmatorul pas tine doar de tine, urmatorul varf este doar la un gand distanta si mereu duritatea si rigiditatea te va apara de tot ce ai crezut ca nu poti atinge.

Tagged , , , , , , ,