Cum a inceput povestea pe 2 roti

Mi-a placut dintotdeauna sa incerc lucruri pe care unii oameni din jurul meu le considerau inoportune pentru mine, pentru o fata, pentru o domnisoara, pentru varsta mea si lista poate continua. Neah, eu nu am functionat asa niciodata si sper sa nu o fac vreodata.

Am pus prima data role in picioare si am jucat prima partida de tenis la 27 de ani, am inceput sa fac snowboard la 29, am testat prima sedinta de squash la 31 de ani si lista poate continua. Si nu, nu sunt ruda cu Mihaela Radulescu:)

Cum a inceput povestea pe motor la 27 de ani? Ma intorceam pe 28 aprilie 2013 de la Mogosoaia si priveam plina de pofta la toate motoarele care treceau pe langa masina mea. M-am framantat tot drumul (cele 30 de minute) gandindu-ma cum sa fac, ce sa fac pentru a putea sa ma plimb si eu, am ajuns acasa, dorinta nu a disparut si in 30 de minute scriam pe un forum de motociclisti ca vreau sa ma plimb, nu conteaza cat, doar sa ma plimb. Cred ca era o stare de sevraj, nimic nu mai era la fel in jurul meu, nu mai aveam stare. M-am plimbat in acea zi:) 500 de metri:))

Pe 2 mai nu am mai rezistat si la prima ora eram la scoala de soferi, depunand actele pentru categoria A. Cum sa vrei tu sa te plimbi si sa depinzi de altcineva? Nu dle, trebuie sa fiu independenta. Recunosc ca am inceput sa constientizez ca nu e joaca din momentul in care instructorul mi-a spus sa plec de pe loc si mi-am dat seama ca tata nu mai era acolo sa ma tina de sa ca sa nu imi pierd echilibrul.

Prima zi in poligon? Pentru mine extaz, parca descoperisem America in locul lui Columb:) Pentru prietenele mele, agonie, faceam un tur de poligon cu viteza furnicii si ele tot asteptau disperate momentul in care eu incep sa merg pe o roata…a doua oara nu a mai mers nimeni cu mine:)) Oameni rautaciosi…

1000045_3169891022973_736316970_n

Sa scurtez povestea, pe 28 august 2013, eram in poligon, pregatita si toata mandra de mine ca dau traseul. Mandria a tinut cam jumatate de ora, pana cand am vazut un baiat scapand motorul din mana, de pe loc…whaaaaat? “Pai, clar, il scap si eu si ma fac de ras. Cine m-a pus? Asta imi trebuia mie la varsta mea?” Din mandra m-am transformat intr-o furnica, mica, mica, gata sa se ascunda unde prinde mai repede. Ghiciti ce s-a intamplat. Nooormal ca mi-am luat permisul. :))

No bun, am permis, am cumparat si motorul, m-am si plimbat, ce mai e de povestit?

Morala: fetelor (si nu numai), incercati atunci cand visati la ceva, atunci cand pare imposibil, sa luptati pentru nebunia voastra. Uneori e greu, alteori e foarte greu dar nu se compara nicio clipa cu satisfactia pe care o ai atunci cand ai reusit (iata si prima iesire pe motor, cu fatza mea usor panicata)

10153971_4075511502919_1982425029_n

P.S.: Am uitat sa adaug faptul ca intr-o discutie intamplatoare cu bunica mea (86 de ani) am aflat ca in tineretea ei adora sa se plimbe cu motorul:) Poate o fi mostenire de la ea.

 

Tagged , ,